În fiecare an, la 29 iunie sărbătorim Ziua Internațională a Dunării, alături de alte țări europene care se află în bazinul acestui fluviu, cu rol esențial în viața socio-economică a Europei. Dunărea – Nicolae Labiș Prieteni dragi, acum porni-vom Pe malul Dunării cel clar Și vom porni nu pe o navă Ci pe-un vapor imaginar. |
Cum fierbe apa în cazane Și sar dintr-însa stropi mărunți, Așa-i și Dunărea când fierbe În marele cazan de munți… |
S-au risipit acele poduri, Dar pe-acest nou și trainic pod, Nu trec oștiri cotropitoare, Ci tren de pace, plin de rod. |
Deasupra ei sunt aburi groși Și-n serile cu clar de lună, Iar nourii s-agață-n brazi Când tună-n vreme de furtună… |
Acum să mergem mai departe, Se-nalță-un pod pe al apei clar. Este clădit de noi și-n parte Cu fratele popor bulgar. |
Pe pod de vase aici, pe vremuri, Oștiri Turcești au năvălit… Dar i-am izbit și-i biruirăm. Scrisoarea a III-a ați citit? |
Spre malul drept și stâng curg râuri Sclipind la marginea câmpiei, Căci Dunărea-i ca și o mamă Ce lângă ea își strânge fiii. |
Acum la bălți o să ajungem, Aici se pescuiește crap. Ce bun e crapul la fiertură! Ce bun e crapul la proțap! |
Acum Dunărea-are trei brațe Întinse către-al mării val Și cu trei brațe-mbrățișează Întinsul mării de opal. |
Ni-i dragă nouă-această apă, Drum fără pulbere și fum, Ce știe și apuse chinuri Și bucuria de acum. |