De ce scriitorii, poeții, artiștii și actorii contemporani din țară nu au succes la nivel internațional?
Un proverb foarte bine cunoscut ne spune că niciodată nu trebuie să judecăm o carte după copertă. Și, cu toate acestea, în fiecare clipă luăm decizii importante, fiind ghidați de acea „primă impresie”, de acel înveliș ce, în aparență, lasă de dorit, dar, în esență, poate fi extraordinar.
Dacă am transpune această supoziție în viața de zi cu zi, am realiza cât de mult suntem influențați de aparențe și în ce mod acționează asupra opiniilor pe care le formăm în jurul nostru. Spre exemplu, câți dintre noi am mai dat importanță unui scriitor contemporan ce încearcă să își mediatizeze povestea, sperând, poate, la acel succes pe care mulți îl deprind „afară”? Valorile românești nu sunt promovate nici măcar în propria lor țară, însă ele, cumva, păstrează un strop de dorință, o flacără ce-ar vrea să ardă în pustiul zilelor noastre.
Recent, am observat că subiectele de amploare din țară, – făcând abstracție de domeniul sănătății -, sunt bazate pe supoziții ce ating oamenii atât mental, cât și emoțional. Sunt articole de interes public construite pe baza unor raționamente dure ce vor să exprime adevăruri nerostite. Din nefericire, ele își pierd autenticitatea în lupta cu popularitatea, fiindcă sunt discutate de persoane influente, sunt mediatizate și ecranizate, formând, astfel, adevărate clișee în rândul culturii unei țări. Teoretic, cu cât un scriitor, un artist sau un actor tinde să facă referire la unul din aceste subiecte, cu atât va avea mai multe șanse în a-și atinge idealul. Însă, totodată, el devine și imaginea de ansamblu a poveștii, coperta cărții, urmând să se lase pradă publicului. Practic, acea „primă impresie” îi va induce popularitatea și, de asemenea, o va autosusține, pentru că ceea ce nu înțelegem noi este că, oricât de mult am încerca să câștigăm în lupta cu banalul, în societatea actuală nu vom putea atinge succesul.
Orbiți de măști pline de splendoare, uităm să mai căutăm rânduri pure. De ce unui artist român îi este atât de greu să fie recunoscut internațional? Fiindcă, înainte de toate, el trebuie susținut de „familia” sa, pentru a putea fi remarcat printre „străini”.
